Jurnal de calatorie

Jurnalul meu - de Tiberiu Craciu, XMAS TRAVEL
http://www.xmas.ro/jurnal.html

Daca tot n-am fost bun de nimic, si daca s-au dovedit zadarnice toate eforturile alor mei de a face un om de calitate din mine, atunci, intr-o buna zi, m-am trezit din somn, m-am aruncat sub dus, si mi-am dat seama ca singurul lucru de care sunt in stare, e sa umblu lelea prin lume. Evident ca am cumpanit adanc. Ma gandeam ca totusi din mainile sau din mintea mea ar putea sa se “nasca” ceva util. Mi-am amintit cu o oarecare furie de profesoara de pian – pe care o tocmisera ai mei, aiuriti de o doamna fosta pianista ca as avea ceva din geniul lui Motzart – care dupa vreo 20 de ore m-a gonit din salonul domniei-sale, sustinand ca din trasaturile geniului Mozart eu nu aveam decat incapatanarea. Mi-am amintit cu nostalgie si de profesoara de matematica, ce zbiera la mine: “idiotule, nu inteleg ce anume nu pricepi.” Adevarul e ca avea si dumneai dreptate. N-am priceput nimic, dar absolut nimic din matematica. Trigonometrie sau algebra, analiza sau aritmetica, toate imi sunt la fel de straine si in ziua de azi. Abia daca sunt in stare sa aplic regula de 3 simpla pentru a afla consumul de carburant al splendidei mele … masini. Mi-am amintit si de profesorul de fizica, ce pretindea ca as avea aptitudini de electronist. Destul de zelos, am dat fuga acasa, si in dorinta de a-mi dovedi geniul in materie de electronica, am luat o sarma, am indoit-o si i-am introdus ambele capete in priza. Tata ma privea uimit, si cu o fata plangareata ii spunea mameni ca i-a facut un copil dobitoc, in timp ce manevra cateva fire de sarma pentru a reface sistemul electric. Mi-am amintit pe rand de profesoara de engleza – o ruda indepartata cu ajutorul careia sperau ai mei ca voi invata engleza – ce imi spunea necontenit ca daca ar avea un copil ca mine l-ar bate toata ziua, de profesoara de rusa care se jura ca in viata domniei sale n-a vazut un astfel de copil delasator. Adevarul e ca nu imi ardea de nimic, si toate incercarile familiei de a-mi gasi o preocupare, erau sortite esecului. Mie imi placea sa stau. Degeaba. Ba chiar intr-o zi, cand am fost pus sa-mi fac lectiile, am intrecut masura. Tata mi-a dat tema, a plecat, si mi-a promis ca ma omoara din bataie daca nu e gata cand se intoarce. Peste vreo 5 ore s-a intors, iar tema era evident nefacuta. Omul a dorit atunci sa afle de ce, dar mai ales ce anume am facut in tot acel timp. Iar eu nu aveam un raspuns satisfacator, intrucat nu facusem absolut nimic. Ma uitasem la o lampa. Chiar asta facusem. Daca tata m-a crezut sau nu, evident ca nu mai conteaza, cert e ca am luat o bataie sora cu moartea, si am fost amenintat ca daca mai privesc lampa mai mult de 2-3 minute bataia se va repeta. In fine, chiar ca nu mai are importanta nimic. Clar e ca in acea dimineata mi-am gasit drumul. Si la propriu si la figurat. Calatoriile sunt minunate mi-am mai zis, si m-am urcat in primul avion cu destinatia…

Egipt

Baieti buni egiptenii, dar ca toti africanii, sunt chinuiti si ei de o lene ancestrala. Cateodata te si miri ca misca. Pai e de inteles intrucatva, ca e foarte cald acolo. Pai ce, are cineva chef sa lucreze la 40 de grade. Neahh.. Cand am ajuns acolo prima data, m-a frapat ceva anume. Egipteanul pare un om fara intelect. Parca si l-a pierdut undeva. Evident ca e o inselatorie specifica. Sunt foarte isteti, dar se fac ca ploua. Se fac ca nu stiu, ca n-au vazut, ca ei nu sunt din acel film. Par asa, aterizati pe colo si pe colo, fara ca macar sa stie cum unde si de ce. M-am imprietenit la un moment dat cu Mohamed, un tanar de toata isprava, care mi-a explicat ce si cum in Egipt. Cat a putut el sa-mi explice, mai exact cat n-a fost drogat. O alta bizarerie a lumii musulmane e hasisul sau marijuana. Has cum ii spun ei pe scurt. Nu se poate imagina un Egipt fara Has. A te amagi ca vei gasi un egiptean fara Has in momentele intime, e ca si cum ai spera ca un mester zugrav roman nu trage la masea. Ba chiar prietenul meu Mohamed, mi-a explicat ca Has-ul tine loc de alcool in lumea musulmana, intrucat alcoolul e interzis de profet, deci de religie. Iar ei sunt religiosi nevoie-mare. Iaca asa alcoolul e rau, hasul e bun. Daca nu a fost condamnat de profet…. Ce sa mai vorbim? Hasul e in Egipt Alfa si Omega. Dupa ce recunosti ca unul a tras pe nas? Dupa ochii inrositi si injectati. Ca sa sintetizez: Daca cineva va avea senzatia ca egiptenii au ochii rosii, sigur se inseala. Ei au ochii negri in mare parte. Egiptenii sunt barbati bine. Nu mananca porc, dar nici alt soi de carne. Porcul e interzis, iar carnea scumpa, asa ca se hransesc mai mult cu legume. Cand si cand oaie sau pui. Asa ca se mentin in forma. Subtirei, subtirei. Am mai vazut eu si grasi, dar nici macar astia nu-s niste grasi veritabili ca pe la noi. Despre femei nu stiu prea multe, intucat e destul de greu de gasit egiptence. Ele stau frumos acasa, si isi asteapta stapanul. Ce sa caute ele pe strada??? Barbatul egiptean in schimb, le respecta. Daca tot le tin sub cheie, macar sa le respecte. Le respecta atat de mult, incat intre 2 partide de sex cu tinere nemtoaice sau suedeze, egipteanul cere telefonul mobil partenerei din Europa si isi suna sotia. Chestia e ca in astfel de momente, nu trebuie sa-i amintesti Egipteanului de adulter si de Coran, ca sare la bataie. Subiect tabuu fireste. Adevarul e ca nu m-am putut abtine si m-am incaierat de cateva ori, dar totul s-a sfarsit pasnic la o tigara cu has. (Nu eu domnule politist, ei !!) Despre hotelurile egiptene se pot spune multe. In Sharm El Seikh sunt elegante, rafinate, si ceva mai vechi. Servicii de mare clasa, amplasamente idilice, dar cam scump. In Hurghada in schimb, trai neneaca. Hoteluri ieftine, servicii aproape bune, lux, vegetatie, si multa, neverosimil de multa apa. Hotelurile de 2 stele sunt pentru ei – sa fie, n-avem noi treaba. Cele de 3 stele sunt pentru baieti destepti, cele de 4 pentru cei si mai destepti si cele de 5 pentru smecheri. Insa povestea e cu dus si intors. Diferentele de pret sunt mici intre categorii, dar ce nu stie romanasul, si se inteapa de multe ori (ca-i fudul) e sistemul. Adica, sa zicem ca cineva face ca mine si merge la 3 stele. Boierie. Berea pe plaja 50 centi, un kebap 1 USD, o cola 50 centi, sauna si masajul cativa dolari, etc. La 4 stele se impute treaba, iar la 5 stele, masajul ajunge 50 usd. Pai asta e manevra. Serviciile sunt marfa, marfa la 3 stele. Cam asta ar fi cu categoria. In rest, serviciile pentru doamne se gasesc din abundenta, caci egiptenii sunt amatori de europence, iar domnii n-au decat sa-si aleaga o rusoaica din cele multe, ca pentru rusi egiptul e un fel de “la mare”. Asa ca de toate pentru toate lumea.

M-am plictisit la un moment dat si am venit acasa. N-am stat mult ca mi-am zis sa vad si..

Turcia

Bizari oameni si turcaletii astia. Negustori din tata in fiu. Trag de tine, te imping, zbiara, plang, se lamenteaza – ce mai – ca la balci. Amuzanta treba. Cum iesi din Romania te intampina la granita un bulgaroi cu “dobar den”. Treci de bulgari, intri in Turcia, si-ti zice turcul “Buna ziua domnule, sarumana doamna, cu ce va servim?” Iar tu incepi sa-l privesti mirat pe turc, si sa-i repeti rar in fata: “O C O L A”. Nu, nu, zice turcul, nu vorbiti asa, ca inteleg. Tu intrebi daca e roman, iar el iti spune ca nu, dar are sotie romanca si en-gros la Flora. Te afunzi in Turcia, si pe o sosea ca in palma te indrepti spre Kusadasi – cea mai apropiata statiune mare. Portocalii isi apleca crengile spre sosea, iar tu te opresti, devastezi copacul, in timp ce un politist zambeste blajin. Mai incolo, alt politist bate un turc ca a calcat iarba. Intelegi ca esti privilegiat, si calci pe acceleratie. Te ia radarul, dar cand politistul afla ca esti roman, spune Hadji, Hadji, Hadji, devine apropae isteric (Hadji, Hadji), iti da actele inapoi si iti ureaza drum bun intr-o romana impecabila. Ramane zambind. Urmezi soseaua si ajungi obosit intr-un orasel-statiune. Intri intr-un restaurant modest si discret. Chelnerul e tot numai un zambet si te intreaba de unde esti. Cand afla spune si el Hadji, Hadji, apoi iti ofera meniul in lb. romana, si un caiet de oaspeti in care citesti fel si fel de porcarii in lb. romana sau fraze memorabile de genul “turci e baieti buni”. Acelasi ospatar promite ca daca mai trecem pe la el ne face mamaliga, apoi se invarte pe langa noi. Il rugam sa ne lase sa mancam, iar el se ascunde deandata dupa bar, de unde mai face din cand in cand semnul victoriei pronuntand desigur Hadji. Pleci si de acolo, si o iei pe un drum de tara, urmand un indicator “Accomodation”. Gasesti superbe vile ieftine, pe malul marii Egee, unde soarele tocmai coboara sa se culce. Te tocmesti cu turcul la sange, si te scoti. Dormi si mananci cu 3-4 usd/persoana. Soarele se ascunde de tot, iar tu adormi in timp ce un turc cu chitara canta “mai vino iar in gara noastra mica”. De dimineata te minunezi ca taranul la care ai tras peste noapte nu are hartie igenica ci bideu, si dupa ce intelegi, te minunezi din nou ca-s asa prosti europenii si folosesc hartia. Pleci refacut in zori, dupa ce turcul te conduce pana la strada strigand evident Hadji, Hadji. Te gandesti, ca nu exista roman care sa fi facut un aseamnea serviciu nemului sau. Hagi, esti un zeu, iti vine sa strigi, si pornesti incet spre Kusadasi, statiunea romaneasca de la marea Egee. Ajungi in Kusadasi. Balci curat. Negustorii te intreaba de unde esti, apoi spun Hadji si Buna Seara. Sunt mult mai politicosi decat chelnerii de pe litoral. Ce comparatie, auzi. Pai aia de pe litoral nu-ti spun nici buna seara. Le spui tu, iar ei mormaie idiot. Dar ma rog, sa nu ne intristam… In Kusadasi nu sunt hoti, politia vegheaza sa nu se intample ceva romanilor, in timp ce bate la turci cu constiinciozitate. Din diverse motive. E drept ca turcul e .. asa.. cum sa zic eu.. agresiv din firea lui, si daca politia nu l-ar tine in lesa, sigur ar face pocinoage. Asa ca daca ti se pare ceva suspect, spui polis, polis, iar turcul incremeneste ca o iguana in desert. Ideea e ca a fi turist in Turcia e grozav. De unde in Europa iti dau toti aia cu flit - "Romanian? sheet !!", in Turcia auzi "Buna seara, ce mai faci" la tot pasul. Si te stiu aia dupa mecla. Cum se prind ei ca tu esti de-a lui Hagi, nu se stie, dar 9 din 10 turci te cunosc de la 300 m. Te mai confunda cu sarbii, e drept, dar de cele mai multe ori reusesc. Si astia - turcii zic - sunt pisicheri, si daca tot te iubesc ei asa de tare, incearca si sa-ti scoata banii din buzunar, dar nu ca pe Dambovita cu japca, ci ca pe bosfor cu afaceri. Astia sunt in stare sa-ti vanda un avion, un tanc, sau un elefant. Nu stiu cum reusesc, dar am cumparat si eu fel si fel de lucruri inutile. Bratari de sticla, ceasuri chinezesti Rolex, tricouri, ochelari de soare de unica intrebuintare, baloane, ratuste de pus in cada, prosoape, drapelul Romaniei (n-am gasit la Bucuresti, si-mi doream unul). Am mancat o tona de inghetata delicioasa, si am baut 2 cisterne de ceai. Pe cele din urma le-am baut de nevoie, ca ori de cate ori doream sa cumpar ceva - chiar si un servetel, turcul dorea sa se tocmeasca, si te invita la un ceai. N-am stiut asta pentru inceput, si am acceptat pretul propus. Atunci turcul s-a luat cu mainile de cap, si mi-a propus un pret mai mic. Nu pricepeam ce face, asa ca am acceptat din nou. Omul m-a privit descurajat, si a lasat din nou la pret. In cele din urma am priceput ce vrea si i-am spus ca ofer numai jumate. Atunci omul s-a luminat pe data, radiind un zambet circular, si m-a poftit la ceai. Mi-a spus ca nu se poate, ca e greu, ca face mult mai mult, etc. Eu nu si nu. Atunci a inceput furios sa rastoarne rafturile, si sa-mi arate tot ce are. Ba chiar a iesit din dughena tipand ca vreau sa-l falimentez, si-a smuls parul, iar cand am vrut sa plec, a pus mana pe mine, si m-a tinut. M-a rugat sa mai pun ceva. Am mai pus si am batut palma. Din nou s-a instalat zambetul circular. La doua magazine mai incolo, am vazut acelasi articol la jumate din pretul platit de mine... Iarmaroc, iarmaroc, iarmaroc. Ostenit te intorci la hotel, unde fron ofiice managerul te intreba in romaneste daca-i buna mancare. Tu spui ca taranul ca ai vrea ceafa de porc, iar el spune ca nu se poate si se retrage politicos.. Asa azi, maine, s-a facut ziua de plecare, am plecat, si ma uitam in oglinda retrovizoare cum receptionerul alerga dupa masina noastra. Am oprit sa vad ce vrea, iar omul abia tragandu-si sufletul imi aducea gentuta cu camera video, pe care o uitasem in camera de hotel. Am multumit, am cerut binecuvantarea lui Allah, multumindu-i totodata pentru acest minunat sejur si pentru ospitalierul popor turc. Insotit de aceste ganduri am intrat in gaura neagra numita Bulgaria, unde la vama, dupa ce am pasit pe pamant bulgaresc, parca era pana de curent. O bezna de sa-ti bagi degetele in ochi. Pentru ca la fiecare km. gaseam un indicator ce ne arata unde e Turcia, ne-am invartit o vreme in cerc, blestemand balcanismul si ferindu-ne de eventuali hoti. N-am avut noroc, intrucat am intalnit o echipa de politisti bulgari care nereusind sa dovedeasca "avtomobil tranzit problem" ne-au ars o amenda pentru ca nu aveam lanterna in dotare. Pe acest minunat tinut bulgaresc am mai intalnit cateva patrule care n-am mai dovedit nimic decat ca ne lipsea "mirosiran" adica bradutul parfumat care sta atarnat la oglinda. Ne-au lua tot ce mai aveam, iar cand s-au terminat banii ne-au luat tigarile, ba chiar si pachetele desfacute, ba chiar si sapunul din savoniera. Cand mi-au cerut un tricou drept ultima amenda (aproape de vama) mi-am iesit din pepeni si i-am spus sa ma impuste ca mor cu tricoul in maini, tinandu-l strans. M-a lasat in pace in cele din urama, si iata astfel am iesit spre lumea semicivilizata din Romania. Desigur suparatoare multe lucruri si la Giurgiu. Baltoaca noroioasa prin care treci cu masina in vederea dezinfectiei, taxe, cursul de schimb valuta-lei, ma rog tot un fel de japca, dar mai prietenoasa decat cea bulgareasca. Am ramas doar cu placerea de-a fi cumparat cateva sticle de wiskey la un pret bun, bautura ce n-a fost depistata nici de vamesii bulgari sau romani si nici de bravii politisti bulgari. Obositi si leganati frumos de jocul suspensiilor prin gropile romanesti, am ajuns intr-un Bucuresti plin de mizerie, cenusiu, si desigur cu multe gropi, de unde am simtit imperios nevoia sa ma car. Astfel am pornit-o cu un autocar de 4 stele spre

GRECIA

Unde am intalnit primii oameni satisfacuti intru totul de ei insisi. Nu poti sti asta daca nu esti grec. Dupa parerea lor, a fi grec inseamna totul, alfa si omega desigur. N-am vazut in viata mea un popor mai nationalist.. asta desigur daca nu-i punem la socoteala pe apucatii nostri vecini de la N-V. Dar in timp ce ungurul e scuturat parca de friguri imperialiste, dornici de a apuca daca nu intreg pamantul macar jumatatea estica a Europei, ei bine grecii au doar o bucurie launtrica pentru ca sunt greci, si nicidecum dorinte colonialiste. Grecul sta asa, si deodata il vezi cu lacrimi in ochii, cu narile frematande, plin de bucurie ca e... grec. Elada lor draga le ajunge, dar fereasca Dumnezeu Cel Sfant si desigur Ortodox sa te iei de ea. Daca nu plangi odata cu ei cand se canta imnul, daca nu-ti amintesti la moment cine a luat cupa mondiala la fotbal, cine a castigat Eurovisionul sau care e poporul ce a civilizat insasi ROMA, ai imbulinat-o. Nu te mai intelegi cu ei, ca n-ajunge ca-s fuduli, dar sunt si razbunatori. Mi-am facut repede prieteni pe acolo, ca daca strigi Elada, automat te-ai facut cu un pupic pe obraz, si cu un "angele mu" strigat in urma. Ca-s grecii super nationalisti n-ar fi nimic, dar fetele chiar exagereaza. Si cum mi-am facut eu prieteni din vorba in vorba ma intreaba de ce nu facem nimic cu tiganii acolo la noi in Romania care e o tara frumoasa, etc. Grecii au cultura pe bune, si nu am vazut grec care sa nu stie unde-i Romania sau cu ce se ocupa ea. Asa ca ne-am inteles bine. Ei imi spuneau de fetele de la Bucuresti, eu le povesteam in engleza legendele olimpului, si ca sa mai scot cate un rand de bere de la ei, o mai infieram cu manie proletara pe PANDORA. Ca numai din cauza ei, ca asa si pe dincolo, ca necazuri, ca femeile, ca da-le-n masa, ca hai sa mai bem un rand, mandri ca suntem barbati si mai mult decat orice greci. Da-i si da-i vorbarie. EI au socotit ca-s simpatic, si se intrebau de ce nu-s toti romanii ca mine. Eu le-am explicat desigur ca toti sunt asa, ca sa caste bine ochii, ca tiganii sunt una, si romanii alta. E ca si cum - le spuneam eu - cineva ar confunda in Cipru grecii cu turcii. Am atins o coarda sensibila evident, si da-i zilnic discutii politice. Am sfarsit-o cu totii intr-un plans. Ei pentru Cipru si Elada, eu pentru Romania si colonizarea Rroma. Mi-era o ciuda de nu mai puteam, intrucat nu stiam ce sa le spun cand ma intrebau: "bine, bine dar de ce la tigani in Romania le zice rromi daca peste tot in Europa le zice Gipsy, Jitanes, Tiganos, etc. De ce aceasta asemanare intre numele romanilor si a rromilor. Am ridicat din umeri neputincios, iar ei au spus ca nu pot intelege cum de suntem noi asa de prosti si-i lasam pe tigani sa ne batjocoreasca. Le-am amintit de NATO, UE, si alte porcarii, si fireste, am deschis rani vechi. Orice spui in materie de conspirationism mondial, grecul aproba si da a lehamite din mana. El e un inflacarat luptator impotriva tuturor celor negrecesti, sau a oricarui concept ce ar putea face rau elenismului. Ori globalizarea e un mare cui in inima grecului. Am pornit si in cateva vizite. Locuri incarcate de istorie, dar si istoria asta, devine plicticoasa la un moment-dat, ca toate locurile de cultura din Grecia sunt de fapt niste ruine. Frumos, frumos, hrana pentru suflet nu zic, dar te si saturi de bucati de pietre, chiar asa incarcate de istorie cum sunt cele grecesti. Dupa ce m-am saturat de ruinele lor, de cantat imnul greciei, si de sarutat cu patima (in discoteci desigur) steagul Greciei, am dat fuguta acasa sa vad ce se mai intampla. Nu se intampla nimic deosebit, doar ca stand o vreme pe afara, intoarcerea e plina de nabadai, ca dai de fete mandre aici. Frumoase de pica, inteligente, ahhh Doamne ce-ai binecuvantat Tu poporul roman cu atat de multa frumusete !!! Si Doamne, fa in asa fel, incat acest popor frumos sa aiba intr-o zi ocazia de a trai o viata mai demna si mai frumoasa. Ridica-l Doamne din genunchi si fa-l sa priveasca in sus, ca nu-i sade bine cu barba in piept. Si nu e drept.

Am plecat plin de amaraciune in

ITALIA

Baaa, o mizerie in aceasta tara, de parca am fi frati. Ma gandesc ca istoria are si ea dreptatea ei. Fie ca Romulus si Remus si a lor mama Rheea Silvia din ALBA LONGA (cum spune legenda) au fost daci, fie ca ne-au colonizat romanii (asa cum spune istoria oficiala) frati suntem! Cel putin intru mizerie. Dar si in materie de gura mare, multa abureala si lene. Ba chiar si in materie de constiinta civica si civilizatie. Italienii au scutere. Si daca au scutere, atunci trebuie sa se bage cu ele peste tot, sa se strecoare printre masini, sa-ti taie calea, sa o ia pe trotuar sau pe oriunde se poate, pentru a depasi coloana si a se baga in fata la semafor. Asa se ajunge la Venetia.. scrasnind din dinti la adresa scuterelor. Venetia e romantica, si urat mirositoare. Un canal, care spre deosebire de Dambovita are si case ce se sprijina pe pontoane uriase. Are si puntea suspinelor, ce-ti da de gandit. (Asta e cica locul unde condamnatii se desparteau de familii cand se duceau spre temnita sau spre moarte.) Plina de durere, impregnata in fiece farama de piatra. Dar n-avem noi treba. Mergem sa ne plimbam cu gondola, dar e scump. 100 de euro, care se fac 50. Mi-e deja sila de gondolieri. Mirosul ma imbata. Cum poate sa miroasa asa urat? Se spune ca numai in anumite zile miroase. Cred ca am prins ziua X. Alti turisti spun ca n-au mirosit nimic. Or fi fost infundati. Cu greu reusesc sa-mi tin partenera langa mine. Un grup de tineri au inconjurat-o. Incerc sa-i alung discret, dar ei apar din nou si roiesc discret. Ma gandesc la insecticidul RAID. Bella, Bellisima, Ma donna ! Aud peste tot. Ma gandesc ca fusta e prea scurta, si imi rasucesc partenera pe toate partile. Intr-adevar fustita se tot ridica din spate. Na belea, zic, si ma gandesc sa-i pun un sac in cap. Incerc sa o conving sa ia puloverul meu si sa-l lege la brau. Neaaahhh. Nu vrea. Ii place situatia, in timp ce eu imping cativa italieni sa-mi fac putin loc. Nu reusesc, ca ei se imping la randul lor in mine. Adica nu in mine. Ma dau la o parte si o privesc pe fata mea cum savureaza situatia. Ea radieaza, ei sunt in verva. Ma asez pe un petic de iarba, si privesc scena in continuare. Da m-am hotarat. Ma urc in masina si plec, cu gandul sa ma intorc peste cateva ore sa-mi iau prietena de acolo. Ma incearca o gelozie strasnica, si ma gandesc sa dau burta jos. Pornesc masina, ea observa, isi lasa grupul de admiratori si fuge spre masina. De ce fuge? stie ea de ce ......... E greu singura in tara straina. Ajungem la Roma bosumflati. Ea ca orice gagica de pe pamant plange incercand sa-mi explice ca nu inteleg si ca n-am vazut bine. Eu la intervale regulate de timp pocnesc cu ciuda volanul si pufai ca un muflon din parcul national SARANGHETTI. N-am mancat nimic de multe ore, si nici nu vreau... sunt la regim. De moaca mea, cand ma barbieresc sunt intrucatva multumit, si oricum chiar de nu sunt n-am ce face, dar burta poa` sa mai scada. Asta depinde de mine. Roma e murdara. Excesiv de murdara. Pereti vechi, cenusii, mazgaliti si urati. Deh`, monumente istorice. Aglomeratie, magazine scumpe, barbati care se uita dupa DANA (prietena mea). Observ ca si-a luat o fusta mai scurta si un pic larga, care flutura in vant, si un decolteu exagerat. Imi vine in minte reclama cu "Antonio, fa caldo" si incepe sa-mi placa. Ce-or sa faca macaronarii astia? Doar n-o sa mi-o fure. Sa se holbeze atunci. Dana imi spune ca vrea la toaleta, iar eu ii spun ca in dreptul fantanii unde suntem nu sunt toalete. Ea afla ca e una la 100 m, si pleca. Eu mor de ciuda. Cica nu-i frumos sa insotesti o doamna la toaleta, asa ca raman pe loc, in timp ce un grup de admiratori format ad-hoc, pleaca dupa ea. Ma incearca o iritare teribila, si ganduri dintre cele mai negre imi navalesc in minte. Ma uit lung ca nu mai iese de la toaleta. Sa stii ca.... hmm... N-apuc sa-mi termin bine fioroasa idee, ca fata mea se repede afara din toaleta strigand, iar macaronarii dispersandu-se care incotro. Tambalau, invalmaseala, balci, carabinieri, tot tacamul. Ideea? un fel de tentativa de viol, sau mai degraba tentativa de atingere a partilor intime. Macaronari stupizi, ca ea nici vorba sa fie stupida sau vinovata de vreun fel. Admir Roma in continuare si miile de remarci la adresa Danei. Incep sa obosesc. Am mai patit-o in Turcia, dar aici, in Europa.. Intru intr-un magazin Gucci. Toale scumpe made in Romania. Parfumumurile sunt veritabile, asa ca vreau sa iau cateva. Ma gandesc mai bine, si le iau in cele din urma la 10% din pret din free-shop. Un italian imi spune ceva. Inteleg ca sunt foarte norocos ca o am pe Dana. Coloseumul ma enerveaza din cale-afara. Cica aici tineau petrecerile sapatamani intregi fara pauza. Petreceri, da, de alea in care trebuia neaparat sa curga sange. Foarte frumos. Iata ce-a daruit Roma civilizatiei. Sange, viaducte, si un sistem de drept absurd, in care zeita e oarba. Nu vede, nu aude, si mai ales nu-si da seama ca o batrana care fura o portocala, sau o gravida care fura o cireasa, nu pot fi condamnate la fel ca unul care a furat un milion de dolari. Muntii de gunoaie, imi amintesc de casa. Mi-e dor de Romania. Un carabinieri ma priveste atent. Nu ma scapa o clipa din priviri. Da, a aflat ca sunt roman, si vrea sa ma scoata din minti. Ce sa mai vad in italia? As merge in sicilia, dar imi cam ajunge. Am vazut Roma, venetia, Florenta, si nu m-a impresionat nimic. Ce sa mai vad? Ma intorc acasa. Parca Bucurestiul e mai curat, ori s-a imbracat in strai de sarbatoare pentru mine?

Va urma cand mai am timp de amintiri...